Minoritatea sârbă 2001

 

5 ianuarie 2001, Belobreşca. A încetat din viaţă Borislav Krstici

În preajma Anului Nou lumea sârbească din Banat a fost atinsă de o veste şocantă: s-a stins cel care a fost între 1993-1996 preşedintele UDSCR. Borislav Krstici a fost director la singura şcoală generală cu limba de predare sârbă rămasă din mediu rural, la Belobreşca.

 

18 februarie 2001, Timişoara. S-a stins Gioka Mirjanici

Profesorul Gioka Mirjanici, unul dintre fondatorii USR, a încetat din viaţă la numai 63 de ani. Destinul i-a fost legat de al Liceului sârbesc din Timişoara. Aici a fost elev, apoi profesor de limba maternă, inspector şcolar şi primul director, după 1989, al nou înfiinţatului Liceu sârbesc „Dositej Obradovici".

 

21 aprilie 2001, Reşiţa. Biserică sârbească la Reşiţa

Sârbii din municipiul-reşedinţă al judeţului Caraş-Severin şi-au văzut visul împlinit: a fost înălţată Biserica lor, cu hramul Învierii Domnului. Această izbândă creştină se datorează sprijinului însufleţit al credincioşilor şi al Bisericii mamă, merite deosebite revenind episcopului dr. Sava Vukovici şi episcopului Lukian, administratorul eparhial. La sfinţirea Hramului din Reşiţa părintele paroh Stevan Petrovici a fost onorat de preoţimea reunită a Episcopiei Timişoarei, oficiali şi de o mulţime de credincioşi.

 

1 iunie 2001, Timişoara. Preşedintele Iugoslaviei Vojislav Kostunica salutat cu mare însufleţire la Timişoara

Aflat într-o vizită protocolară la preşedintele Ion Iliescu preşedintele iugoslav a făcut şi o escală la Timişoara. A fost primit şi salutat de înaltele oficialităţi judeţene şi municipale, de conducerea reunită a USR şi a Eparhiei ortodoxe sârbe a Timişoarei.

În discursul său de salut preşedintele iugoslav ţine să sublinieze că această vizită în România „în mod logic şi natural se termină doar acolo unde se cuvine, între conaţionalii sârbi, din judeţul Timiş, din oraşul Timişoara..." Reînviind amintirea emblematicelor figuri ale istoriei şi culturii naţionale sârbe de pe aceste meleaguri (Dositej Obradovici, Sava Tekelija, Milos Crnjanski) preşedintele iugoslav încheie cu angajamente şi asigurări de sprijin din partea noii democraţii înscăunate la Belgrad.

 

2 iunie 2001, Timişoara. Alegeri la USR. Inginerul Ognjan Krstici preşedinte

Dragan Zupunski abandonează preşedinţia (interimară) a organizaţiei. În locul lui este ales politehnistul şi membrul al Consiliului eparhial, Duşan Popov. În uniune însă e tot mai mult resimţit influenţa activiştilor tineri, reuniţi în clubul de la Timişoara-Fabric. Jurnalistul Raico Cornea, purtătorul de cuvânt al acestora, va „sparge gheaţa", cu o propunere nouă, ca preşedinte să fie unul de-al lor, coregraful formaţiei de dansuri „Mladost", inginerul Ognjan Krstici (fiul lui Borislav Krstici). Propunerea a fost acceptată inclusiv de conservatori.

 

22 iunie 2001, Timişoara. A murit episcopul dr. Sava Vukovici

Vlădica Sava a fost unul dintre străluciţii teologi ai Bisericii Ortodoxe Sârbe, cu studii universitare şi doctorale la Universitatea catolică din Berna. Printre înaltele demnităţi din ierarhia bisericii, episcopul dr. Sava a fost episcop vicar şi profesor la Teologia belgrădeană (la disciplina liturgică şi arta religioasă); episcop al Eparhiei est-americane şi canadiene; episcop de Şumadija. În intervalul 1980-1996 s-a îngrijit de administrarea Eparhiei Timişoarei, câştigându-şi aleasa preţuire a enoriaşilor săi bănăţeni.

 

10 august 2001, Timişoara. Forma de ziar a săptămânalului „NR" schimbată în revistă

Artizanul modernizării presei sârbeşti, absolventul de la Jurnalistica belgrădeană, Raico Cornea, anunţă noul format de presă odată cu numărul 600 al publicaţiei, la 10 august. Împreună cu noua cosmetizare de presă avem şi o redacţie sensibil întinerită, responsabilităţile de orientare preluându-le Cornea. Din echipa redacţională se întrezăresc şi nume mai noi: Borko Ilin, Goran Mrakici, Borislav Velimirovici ş. a. Apar şi cele dintâi ecouri şi încurajări pe drumul înnoirii: din ţinuturile cu sate sârbeşti dar şi de la confraţii mai mari, din media (Pro TV, Ziua de Vest, Radio Timişoara, Radio Novi Sad).

 

24 august 2001, Timişoara. Raico Cornea risipeşte iluziile despre etalonul RTS (Radio Televiziunea Sârbă) Belgrad

Într-un acid pamflet despre gloria trecătoare a celor mari şi mici noul redactor-şef ia în răspăr clişee înrădăcinate la oamenii simpli (şi nu numai) de genul „televiziunea sârbă de stat, cea mai bună din Balcani!" Pe dinafară, poate! Dar când pătrunzi în interior observi cum este „TV Bastilia" şi că „trecutul arată totdeauna mai bine decât prezentul".

 

9 noiembrie 2001, Timişoara. Raico Cornea şi Serbia inexistentă pentru noi

Observaţii amare despre realităţi şi dezamăgiri din ţara mamă. „Unul dintre sârbii din România [Dragan Zupunski - n. n.] spunea că i-ar fi plăcut ca sârbii de aici să nu mai fie o punte de colaborare dintre cele două ţări vecine şi prietene. Este expresia pe care au îndrăgit-o cel mai mult politicienii de ambele părţi ale graniţei. Şi unii şi alţii tropăie pe punte cu gândul să treacă, iar după ei aceasta se destramă şi piere. Gândul ne poartă la maltratările poliţieneşti de care au parte oamenii noştri în ţara mamă şi la tratamentul dispreţuitor la trecerile de frontieră... Iată că nici mica revoluţie belgrădeană din octombrie [octombrie 2000, răsturnarea regimului Miloşevici - n. n.] n-a schimbat nimic esenţial în ce priveşte abordarea de către ţara mamă a minorităţii sârbe. Şi nu demult, la o întrunire a sârbilor din oraşul de pe Bega, unul dintre sârbii-români veterani îl povăţuia pe altul, tinerel, să mai aibă puţină răbdare, că acum Serbia traversează o situaţie grea. Şi a adus vorba de război, de destrămarea Iugoslaviei, de tragedia din Kosovo etc. După ce l-a tot ascultat, tânărul imberb i-a pus bătrânului următoarea întrebare: câte probleme mai trebuie să aibă o ţară de nu e în stare să asigure nici trei burse de studii din buget? Şi concluzia: trebuie să observăm că, la Timişoara şi în împrejurimi, apar nişte noi imberbi care se pare că nu mai sunt dispuşi doar să viseze la o Serbie care nu există şi ani în şir să asculte doar vorbe goale". („NR", 613, 9 noiembrie 2001)