Minoritatea sârbă 1994

20 ianuarie 1994, Timişoara. Dezvelirea statuii lui Milos Crnjanski

În prezenţa vicepreşedintelui Republicii Serbia prof. dr. Danilo Z. Markovici, a ministrului culturii din Serbia, a oficialităţilor române şi ale UDSCR, a fost dezvelit bustul statuar al marelui scriitor Milos Crnjanski, din incinta reşedinţei sale de la Timişoara, lucrare a artistului plastic belgrădean Drinka Radovanovici.

27 ianuarie 1994, Timişoara. Înaltă distincţie pentru liceul „Dositei Obradovici"

Liceul teoretic „Dositei Obradovici" continuă peste 50 de ani tradiţiile învăţământului liceal sârbesc din Timişoara. Ca o recunoaştere a meritelor în cultivarea limbii sârbe, Comunitatea pentru Cultură şi Învăţământ a Serbiei a hotărât acordarea prestigiului premiu „Vuk Karadjici" liceului timişorean. Decernarea premiului a avut loc joi, 27 ianuarie, cu ocazia sărbătorii Sfântului Sava - ctitorul şcolii sârbeşti, în cadrul unei festivităţi organizate la Casa Studenţilor din Timişoara. Cu această ocazie, a sosit în Timişoara, pentru o vizită de două zile, o numeroasă delegaţie din Serbia, cu participarea unor înalte oficialităţi: Danilo J. Marcovici, vicepreşedintele guvernului Serbiei, Gioka Stoicici, ministrul culturii, Milisav Milenkovici, preşedintele Comunităţii Culturale şi de Învăţământ a Serbiei, cel care a înmânat premiul. A fost pentru prima oară când distincţia s-a acordat în afara graniţelor Serbiei. Vizita oficialităţilor sârbe a continuat în 28 ianuarie 1994, la Universitatea din Timişoara.

5 aprilie 1994, Bucureşti. Vizita preşedintelui Serbiei Slobodan Miloşevici la Bucureşti

„România nicicând nu a avut un prieten şi un vecin mai apropiat decât Iugoslavia şi Serbia", a ţinut să sublinieze preşedintele României. Slobodan Miloşevici a evocat colaborarea fructuoasă a celor doi vecini în Balcani „care multora ar putea să le servească de exemplu, chiar şi în condiţiile sancţiunilor şi ale embargoului."

România şi-a reafirmat poziţia privind necesitatea soluţionării pe cale paşnică a crizei din fostul spaţiu iugoslav şi angajamentul spre ridicarea cât mai curând a sancţiunilor nedrepte, pentru a se putea demara programul colaborării reciproce, în folosul ambelor ţări şi popoare. Preşedintele Miloşevici a avut o întâlnire personală cu membrii conducerii UDSCR, evidenţiind rezultatele pozitive ale României cu privire la protecţia minorităţilor.

20 mai 1994, Timişoara. A 3-a ediţie a Festivalului Folcloric sârbesc

Casa Studenţilor din Timişoara a găzduit cea de-a treia ediţie a Festivalului Folcloric sârbesc din România, organizat de Uniunea Democrată a Sârbilor şi Caraşovenilor din România. Şi-au anunţat prezenţa formaţii de dans, solişti vocali şi instrumentişti, orchestre de muzică populară din Timiş, cum ar fi Radivoi Popov Djale, Nada Dabial, Desanka Lalici, Laza Knejevici şi oaspeţi de peste hotare.

21 octombrie 1994, Timişoara. În loc de Uniunea Democrată a Sârbilor şi Caraşovenilor doar Uniunea Sârbilor din România

În şedinţa-maraton a Consiliului de conducere al UDSCR, cea mai aprinsă discuţie s-a ivit în jurul propunerii de a se schimba denumirea uniunii, eliminându-se apelativele „democratic" şi „caraşoveni". Dacă în jurul eliminării termenului „democratic" discuţia nu a fost suficient de explicită, mult mai limpede au reieşit motivele privind nevoia eliminării caraşovenilor din cuprinsul uniunii. Discordia s-a ivit în jurul iniţiativei, încurajată de statul croat, de a se transforma şcolile cu predare în limba sârbo-croată din satele caraşovene în şcoli croate, bazate pe specificul limbii vorbite în regiunea Zagrebului (Zagorje), dialect străin bănăţenilor şi cu utilizarea exclusivă a alfabetului latin, eliminându-l în totalitate pe cel chirilic. Reprezentanţii uniunii au făcut mai multe demersuri la Reşiţa şi în ţinutul caraşovenilor, în vederea înfiinţării, în consecinţă, de şcoli sau măcar secţii de predare a limbii sârbe, pentru aceia dintre locuitorii din zonă care şi-au declarat identitatea sârbească la Recensământul din 1992. Ori, rezultatul unui asemenea demers s-a dovedit nul. În consecinţă, Consiliul uniunii a decis corespunzător şi schimbarea denumirii acesteia. Zadarnică s-a arătat intervenţia delegatului caraşovean, universitarul Mihai Radan, care a rugat ca decidenţii să aibă mai multă înţelegere pentru problemele caraşovenilor, căci această evoluţie nefavorabilă ar fi fost generată mai degrabă de raţiuni economice, localnicii fiind dornici să călătorească şi muncească în Europa utilizând paşapoarte croate; recenta psihoză „croată" fiindu-le inoculată artificial, de unele cadre didactice adepte ale noii orientări.

28 octombrie 1994, Timişoara. Jubileu a 50 de ani de presă sârbească

Milan Jovanovici (redactor-şef, la pensie): „Le-a fost greu şi greu cetăţenilor, cu precădere ţăranilor şi multora dintre sârbi, căci ei erau acei titoişti, sabotori, trădători, unelte ale imperialismului şi spioni şi chiaburi, exploatatori şi Dumnezeu mai ştie câte au mai născocit acei «mici napoleoni» ai nelimitatelor posibilităţi de a face rău... Se ridică cu această ocazie o întrebare simplă: se putea oare şi altfel să fie, oare nu s-a exagerat cu zelul etichetărilor şi acuzării oamenilor nevinovaţi, în agresivitate faţă de titoişti, chiaburi, sabotori şi alţii asemenea? De bună seamă că au existat asemenea lucruri şi asemenea texte incriminatorii de care astăzi, puţin spus, ne aducem aminte fără de plăcere..." Srboljub Mişcovici (redactor-şef, activ): „Scriind la acest editorial mi-am pus întrebarea : - oare ziarul sârbesc din România, apărut sub patronajul puterii de stat, a avut el un rol pozitiv sau negativ pentru dezvoltarea şi dăinuirea vieţii noastre sârbeşti? Dacă-mi este permis să avansez propria apreciere, voi spune că ziarul sârbesc, în pofida tuturor conotaţiilor politice şi ideologice, şi-a făcut datoria...".

Este de remarcat că presa sârbească are de fapt o vechime de aproape 150 de ani, adică se datează din vremea eşecului Revoluţiei ungare de la 1848-1849 şi instituirea Voivodinei sârbeşti şi a Banatului Timişan.