Reference Type:  Book
Author: Lupulovic, Vasa
Year: 2009
Title: Viaţa bisericească a sârbilor din Banat între anii 1865–1918
Translated Title: [The Religious life of Serbians in Banat between 1865-1918 / A bánsági szerbek vallási élete 1865-1918 között]
City: Cluj-Napoca
Publisher: Presă Universitară Clujeană
Number of Pages: 522
Language: Romanian
Keywords: Serbian, history, religion
Abstract: (RO) Cartea părintelui Vasa Lupulovici, Viaţa bisericească a sârbilor din Banat între 1865-1918 este o teză de doctorat susţinută la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj la începutul acestui an. Este o radiografie a vieţii bisericeşti a sârbilor din Banatul istoric după separaţia ierarhică a Bisericii româneşti de Mitropolia din karlovitz, după sinodul de la karlowitz din 1864 şi organizarea mitropoliei româneşti în anul următor. In urma separaţiei au rămas sub jurisdicţia patriarhului sârb două episcopii de expresie sârbească – Episcopia Vârşeţului şi cea a Timişorii. Istoria bisericii sârbeşti a fost mai puţin cercetată în istoriografia de limba română. Există o bogată bibliografie în limba sârbă, datorată unor istorici din Serbia sau lui Stevan Bugarski de la Timişoara, dar în limba română au publicat pentru secolele XVII-XVIII doar regretatul Silviu Arnichi şi pentru secolul al XIX-lea Vasa Lupulovici. Recenta lucrare a lui Vasa Lupulovici oferă o imagine de ansamblu a vieţii bisericeşti din cele două episcopii bănăţene rămase sub jurisdicţia patriarhului din karlowitz, după ce a abordat un subiect delicat, care a generat dispute în secolul al XIX-lea, separaţia ierarhică a parohiilor şi arondarea lor, după majoritatea credincioşilor, la episcopia naţională. A prezentat etapele negocierilor dintre comisiunile celor două congrese bisericeşti şi detalii pentru maniera în care a fost realizată separaţia în parohiile mixte din cele două eparhii, respectiv a fondurilor şi fundaţiilor. Pentru prima oară sunt prezentate date concrete despre soluţiile găsite în procesul de separaţie pentru fiecare comună în dispută. Autorul discută pe larg legislaţia bisericească care a stat la baza organizării mitropoliei şi a structurilor acesteia. Două mari secţiuni sunt consacrate vieţii bisericeşti din cele două episcopii. Fiecare dintre acestea începe cu un scurt istoric al episcopiei, după care este prezentată organizaţia eparhială, protopopiatele şi parohiile. In cele patru protopopiate din eparhia Timişorii erau în preajma primului război 80 de comune bisericeşti de expresie sârbească cu 155.869 credincioşi. Sunt prezentaţi protopopii care s-au succedat, clasificarea parohiilor şi numărul de credincioşi din fiecare. Potrivit  escriptului imperial din 1868 şi dispoziţiei despre organizarea temporară a eparhiilor din 1871, administraţia episcopiilor sârbeşti era realizată de episcopi, adunarea eparhială, consiliul administrativ eparhial, consiliul eparhial, consiliul şcolar eparhial, adunarea parohială, consiliul parohial, consiliul şcolar local. Autorul prezintă episcopii Timişorii în succesiunea lor. În Episcopia Timişorii au fost în jur de 80 de biserici parohiale sârbeşti, 2 mănăstireşti şi câteva capele, unele nou construite după 1870, altele reparate. Mai dificilă a fost situaţia caselor parohiale, la sfârşitul secolului XIX 26 comune nu aveau casă parohială. Lucrarea înregistrează cu multe date proprietăţile funciare şi sesiile parohiale, fondurile eparhiei şi fundaţiile acesteia. O secţiune importantă este dedicată clerului din eparhia Timişorii, instrucţiei clerului, instaurării preotului în parohie, stării materiale, fondurilor de ajutorare pentru preoţi, văduve şi orfani, veniturilor episcopilor şi disciplinei clerului, conferinţelor preoţeşti. Acelaşi plan este urmat şi în Episcopia Vârşeţului, care în 1868 avea 3 protopiate, 74 comune bisericeşti şi 143.397 credincioşi. Sunt prezentate bogate date biografice ale episcopilor, despre protopopiate, parohii şi administraţia bisericească, despre situaţia materială a episcopiei şi comunelor, despre cler şi disciplina clerului. În continuare autorul prezintă relaţiile eparhiilor cu statul, cu alte eparhii sau cu instituţiile umanitare. Un consistent capitol a fost consacrat învăţământului sârbesc din Banat între anii 1865-1918, legislaţiei şcolare, reţelei şcolilor, frecvenţei, conducerii şcolilor, stării lor materiale, cadrelor didactice şi conferinţelor învăţătoreşti, conţinutului învăţământului în şcolile elementare şi pedagogice de fete, manualelor şcolare folosite în aceste şcoli, finanţării învăţământului. Ultima secţiune este dedicată mănăstirilor din Banat: Bezdin, Sf. Gheorghe, Vojloviţa, Zlatiţa, Baziaş. După un scurt istoric al mănăstirilor bănăţene şi a pierderilor suferite de-a lungul secolelor, autorul a trecut în revistă construcţiile şi reparaţiile mănăstireşti din perioada 1850-1918, şcolile mănăstireşti şi relaţiile mânăstirilor cu statul, biblioteci de mănăstiri, procesul cu biserica românească pentru mănăstiri, economia şi veniturile mănăstirilor. Foarte interesantă este prezentarea vieţii monahale, a conflictului dintre ierarhi şi inteligenţă, a dezbaterii chestiunii mănăstirilor în congresele bisericeşti. In Biserica sârbă a existat o Asociaţie a monahilor şi în 1907 a fost adoptat un Regulament mănăstiresc. Mănăstirile sârbeşti au avut o organizare după principiul monahismului chinovial. Ierarhia s-a preocupat îndeaproape de ridicarea nivelului de instruire a călugărilor. Foarte multe informaţii descoperim despre arhimandriţii şi călugării mănăstirilor bănăţene. O serie de informaţii preţioase au fost sintetizate în anexele cărţii, o evidentă reuşită ştiinţifică şi editorială, o carte frumoasă, cu o prezentare grafică deosebită, cu o informaţie de excepţie, care oferă cercetătorilor de istorie bisericească repere sigure pentru o abordare comparată a istoriei bisericilor care au convieţuit în Banatul pluriconfesional. Este o carte reprezentativă pentru Vasa Lupulovici, care a făcut dovada valorii şi aptitudinilor sale de cercetare, devenind un reper în istoriografia bisericească din România.
Nicolae Bocşan