Reference Type: Book
Author: Radan, Mihai N
Year: 2000
Title: Graiurile caraşovene azi. Fonetica şi fonologia
City: Timişoara
Publisher: Editura Anthropos
Number of Pages: 308
Keywords: Croatian minority, linguistics, language
Abstract(RO): Bibliografia idiomului slav al caraşovenilor s-a îmbogăţit cu o remarcabilăl lucrare, elaborată de Mihai N. Radan, cadru didactic la Catedra de slavistică a Universităţii de Vest: Graiurile caraşovene azi. Fonetica şi fonologia. Tipărit în excelente condiţii grafice (prin grija Uniunii Sârbilor din România şi a Editurii Anthropos), volumul este cea mai recentă (să sperăm că nu ultima) şi importantă cercetare lingvistică aparţinând unui caraşovean. Comparabilă cu lucrarea interbelică a lui Emil Petrovici, cartea se înscrie în seria studiilor începute la Reşiţa de un alt caraşovean, Mihai Radan (senior), în Studii de limbă, literatură şi folclor(SLLFolc), II (1971), III (1976) şi continuată prin culegerea de folclor a lui Ivan Birta (din Clocotici), Karaševci. Narodne umotvorine sa etnološkimosvrtom, Bukureşti, 1993, 548 p. Pentru cititorii mai puţin informaţi asupra Banatului, să notăm că slavii ce-şi spun karaševci (vezi p. 29) trăiesc în şapte sate, delapoalele Semenicului, în apropierea Reşiţei, de-a stânga şi de-a dreapta şoselelor care duc spre Anina (Caraşova, Nermet,Iabalcea), respectiv Oraviţa (Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic), în bazinul superior al râului Caraş. Românii din zonă îinumesc craşoveni, cârşoveni, mai nou caraşoveni (etnonim folosit în scrierile din ultimul deceniu, după modelul lui Emil Petrovici). Despre caraşoveni au scris lingvistul Emil Petrovici (Graiul caraşovenilor. Studiu de dialectologie slavă meridională, Bucureşti, 1935) şi istoricul Traian Simu (Originea craşovenilor. Studiu istoric şi etnografic, Lugoj, 1939). Bibliografia impresionantă a problemei, în limba română şi în alte limbi, este adusă la zi şi analizată în lucrarea lui Mihai N. Radan. Aspectul şi lectura acestei cărţi nasc o reală bucurie intelectuală şi profesională nu doar pentru slavişti, ci pentru orice filolog; lucrarea ilustrează faptul că se poate studia şi temeinic, monumental, în vremea şi în vremurile noastre preponderent şi (parcă) predestinate istoric pentru articole. Pilduitoarele strădanii pe teren şi stăruitoarele cercetări în biblioteci ale lui Mihai N. Radan, cartea în întregul ei ne duc cu gândul la opuri tipărite cândva de lingvişti formaţi la Muzeul Limbii Române din Cluj. Contribuţia aceasta nu va putea fi ignorată de către cercetătorii graiurilor slave din România şi din sudul Dunării.