Reference Type: Book
Author: Evseev, Ivan
Year: 2009
Title: Slavismele româneşti
City: Bucureşti
Publisher: Editura C.R.L.R (Comunitatea Rusilor Lipoveni din Romania)
Number of Pages: 446
Language: Romanian
Keywords: Lipovan-Russian minority, linguistics, language, language use, interethnic relationships
Abstract: (Ro) Ideea alcătuirii prezentului glosar ne-a fost sugerată de apariţia, în anul 2002, la Kikinda (Serbia), a cărţii lui Станко Војводић Речник славизaма у румунском језику conţinând un număr de 9.000 de cuvinte, extrase de către autor din dicţionarele explicative ale limbii române, cu precădere din DLRM (Dicţionarul limbii romîne moderne, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1958), considerate a fi de origine slavă. Glosarul cu cele 9.000 de cuvinte-titlu ridică proporţia slavismelor limbii române la aproape 20% din totalul cuvintelor înregistrate în dicţionarul românesc, folosit de autor. Cum proporţia dintre diversele componente etimologice ale vocabularului românesc diferă de la un dicţionar la altul, am considerat oportun să confruntăm rezultatele investigaţiei lexicografului sârb şi cu unele dicţionare mai recente româneşti, în primul rând cu DEX (Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, 1998). Rezultatele acestei confruntări modifică întrucâtva constatările şi concluziile lingvistului din Voivodina, privitoare la proporţiile slavismelor şi la presupusa apartenenţă a unor cuvinte româneşti la lexicul împrumutat din limbile slave.  Corecţiile numerice se referă la faptul că au fost omise o serie de cuvinte de origine slavă, care, ulterior apariţiei cărţii menţionate, au fost publicate de autor într-o Anexă (Додатак), conţinând un număr de 261 vocabule. Nici această variantă auctorială a acţiunii de excerptare a slavismelor nu este completă, mai ales în raport cu alte dicţionare. Pe de altă parte, lista presupuselor slavisme din limba română conţine un număr mare de derivate din rădăcini slave, care nu mai pot nicidecum a fi considerate drept împrumuturi, ci aparţin stratului autohton al lexicului românesc. De pildă, dacă cuvântul sărac este un împrumut slav (din bg. sau srb. sirak), derivatele sale sărăcan, sărăcăcios, sărăcie, a sărăci, sărăncilă, sărăcime, sărăcire, sărăcit, sărăntoc, pe care Stanko Vojvodić le include în dicţionarul domniei sale, au apărut pe tărâm românesc şi, ca atare, nu mai pot fi socotite împrumuturi slave. E un punct de vedere aproape unanim acceptat în lexicologia modernă, iar la noi, a fost destul de bine lămurit în lucrările academicianului Emil Petrovici.
Nu aceeaşi este situaţia cu unele cuvinte cărora li se atribuie o etimologie greşită sau necunoscută, precum molid, prăjină. În ciuda faptului că molidul este prezent în  dicţionare cu variantele sale: molidf, molidv, molif, molift, molitf, iar molidv roşu şi molitvă roşie sunt două variante pentru  „Picea abies", singura referire propusă pentrula originea lui este albanezul molikë. Apelativului prăjină i s-a atribuit o etimologie necunoscută doar pentru faptul că şi-a pierdut conotaţia ignică avută într-o epocă îndepărtată, aidoma lui copală (DER).
Dar nu numai de dragul corectării unor asemenea greşeli şi inexactitaţi propunem publicarea listei noastre de cuvinte de origine slavă, ci mai ales cu gândul că ea poate servi ca punct de plecare pentru unele cercetări ulterioare într-o problemă extrem de delicată şi de controversată a lingvisticii şi culturii româneşti, unde au dominat mai ales pasiunile şi idiosincrasiile de tot felul şi prea puţin un spirit de o adevarată obiectivitate ştiinţifică.