Despre proiectul RE/Search
Wien, Ulrich Andreas: Die Schulpolitik der Kirchenleitungen in Hermannstadt und Temeswar für die deutsche Minderheit zwischen 1919 und 1944. Eine regions- und konfessionübergreifende Skizze. In: Banatica. An/Vol. 25., 2015. pp. 449 – 464.
Pentru autorităţile Episcopiei Romano-catolice (Timişoara) şi cele ale Bisericii Luterane teritoriale (Sibiu) a fost o mare provocare să facă faţă unei politici ostile, în realitate, a guvernului României în raport cu minorităţile etnice. Oportunitatea legală de consolidare a coerenţei organice a principiului identităţii etnice şi religioase, „Volkstum und Glaube”, s-a diminuat în cazul majorităţii etnicilor germani, atât catolici cât şi protestanţi. Deşi statul român a legalizat, în 1926, şcolile particulare (private), măsurile guvernamentale ţinteau spre naţionalizarea acestor şcoli, ceea ce a însemnat erodarea garanţiilor privind şcolarizarea copiilor în limba maternă (exceptând istoria şi geografia). Atitudinea defensivă în faţa acestei incertitudini date de cadrul legal, a fost unul dintre elementele care a susţinut orientarea tinerei generaţii germane din România către naţional-socialism. Biserica Romano-catolică şi Luterană au impus sancţiuni la adresa radicalilor politici din cadrul colectivelor didactice, în perioada 1934–1938. dar, în general, ele nu s-au distanţat de naţional-socialism. Regimul Antonescu a permis, prin Decretul-lege din 20 noiembrie 1940, o semi-autoguvernare, anume „Deutsche Volksgruppe in Rumänien” (regimul politic german în cadrul grupului etnic). Această auto-guvernare a exercitat presiuni asupra autorităţilor ambelor biserici în vederea constituirii „şcolii naţionale” bazate pe spiritul naţional-socialismului. Toţi tinerii germani urmau să fie îndoctrinaţi cu această „învăţătură”. În această situaţie delicată, s-a luat o măsură extraordinară: episcopul Roman-catolic Pacha l-a autorizat pe consilierul luteran Gustav Rösler să reprezinte ambele biserici pe lângă ministerul educaţiei. Inevitabilul a fost însă acceptat, mai întâi de către dioceza din Timişoara (contractul din 16 martie 1942), apoi de către adunarea generală a bisericii Luterane, în iunie („tratatul integral”). Ambele şi-au cedat şcolile în ciuda opoziţiei lor deosebite.
Mai multe detalii despre articol pot fi accesate aici.