Reference Type: Book Section
Author: Ştiucă, Narcisa
Year: 2009
Title: Comunitatea greacă din Izvoarele (jud. Tulcea)
Editor: Jakab Albert, Zsolt - Peti, Lehel
Book Title: Procese şi contexte social-identitare la minorităţile din România
Publisher: Editura ISPMN, Editura Kriterion
Pages: 277-301.
Language: Romanian
Keywords: Greek minority, history, migration, traditions, kin-state, settlement, diaspora
Abstract(RO): Comunitatea greacă din comuna Izvoarele este importantă şi interesantă din cel puţin două puncte de vedere: în primul rând, pentru că este singura care dăinuie de la mijlocul secolului XX într-un spaţiu rural şi, în al doilea rând, pentru că este compactă şi numeroasă (cca. 350 membri la ultimul recensământ). Legenda satului consemnată în secolul trecut îmbină într-un mod interesant câteva repere istorice cu nuclee mitico-simbolice. Aflăm că familiile întemeietoare s-au refugiat din Grecia în jurul anului 1829, urmând armata ţaristă, care tocmai înfrânsese Turcia, până în Basarabia: „Pornind de la locurile lor la anul 1829, odată cu înapoierea oştilor ruseşti din Turcia înfrântă, ei s-au aşezat pentru scurtă vreme în sudul Basarabiei, la Frecăţei, Cişmechioi, Traianu-Vechi, Pelini şi Curciu. Mai apoi, mânaţi de dorul locurilor naşterii lor, luându-şi drumul înapoi, poposiră aci cu întreg chervanul, deoarece, născându-se pe drum gemenii Tudoriţa şi Chiriac, ai unui Vasili Lefter, mama trebuia să-şi facă repaosul celor 40 de zile cerute de higienă" (Bonjug 1929: 273). Păstrată din generaţie în generaţie, legenda întemeierii comunităţii dăinuie şi astăzi, cu diferenţe nesemnificative, în memoria oamenilor din Izvoarele: Au plecat odată cu revoluţia grecească din Grecia, în 1820-1821 şi au ajuns în Rusia, în zona Basarabiei; în 1828, au încercat să coboare la mare; venind în jos, au ajuns în aceste locuri. aici au făcut popas. Între timp, Procese şi contexte socia l-identitar e la minori tăţile din România s-a născut un copil; cum regula era ca 40 de zile să nu părăsească locul nici lăuza, nici copilul. Au rămas aici. Dar trebuiau să-şi asigure venituri. Pe aici, prin jur, erau păduri şi au început să taie lemnul la Tulcea pentru confecţionarea bărcilor. Au văzut că le-au adus venituri şi au rămas aici. Şi-au făcut bordeie, şi-au făcut un rost... Stăpân aici era un turc: Ali-bei şi-atunci au spus la sat Alibeichioi. (N. D.) Acelaşi autor consemnează date din secolul al XIX-lea: 15-20 de familii în 1838 (pe harta statului major otoman, fără specificarea apartenenţei etnice) şi 20 de familii de greci (în notele de călătorie prin Dobrogea ale lui Ion Ionescu de la Brad).
URL: http://books.google.ro/books?id=042KyuP7U60C&pg=PA41&lpg=PA41&dq=Trecutul+%C5%9Fi+prezentul+minorit%C4%83%C5%A3ii+bulgare&source=bl&ots=4GXqZoU3b9&sig=eHY2TR0GDOQ-5h3NIpH70U8psJY&hl=hu&sa=X&ei=cbGEUpnKM8nftAbLsoHoBw&ved=0CC4Q6AEwAA#v=onepage&q=Trecutul%20%C5%9Fi%20prezentul%20minorit%C4%83%C5%A3ii%20bulgare&f=false