Pál, Judit: Imaginea armeanului – identitate armeană – asimilare în rândul armenilor din secolele XVIII-XIX. în: Dărăban, Claudia – Nastasă-Kovács, Lucian – Veress, Ilka (edit.): Armenii din România. Editura ISPMN, Cluj-Napoca, 2021. pp. 82 – 98.

În studiul de față autoarea creionează procesul de integrare, respectiv de asimilare a armenilor din Transilvania bazându-se pe conceptele teoriei minorităților intermediare și pe modelul de asimilare al lui Gordon și Karády. Cu toate că și armenii din Transilvania au apărut în regiune ca minoritate intermediară, soarta lor a fost oarecum diferită de cea a grupurilor etnice similare. Chiar dacă la început armenii au fost primiți cu considerabilă neîncredere din cauza modului lor diferit de viață, situația s-a schimbat treptat și stereotipurile etnice negative au dispărut. Cauzele acestei schimbări ar putea fi identificate, pe de o parte, în destrămarea grupului etnic închis al armenilor și în începerea proceselor de asimilare, iar pe de altă parte, în faptul că nobilimea și intelighenția liberală din epoca reformei au început să vadă în armeni un aliat pentru substituirea burgheziei maghiare încă abia existente. După Revoluția de la 1848, comunitatea armeană și-a pierdut privilegiile de tip vechi, ceea a slăbit și mai mult identitatea ei separată. Integrarea a condus treptat la asimilare, proces ce s-a finalizat până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Drept răspuns la criza de identitate apare ideologia armenismului, care însă nu a reușit să oprească procesul de asimilare. Acest fapt nu a însemnat însă refuzul originilor, întrucât se pare că până și urmașii târzii au reușit să păstreze până în ziua de azi o parte din identitatea armenească.