Reference Type: Journal Article
Author: Kuller, Harry
Year: 2004
Title: Un document inedit despre represaliile antievreiești de la Odessa
Translated Title: An unknown document on anti-Jewish reprisals from Odessa
Journal: Buletinul Centrului, Muzeului şi Arhivei Istorice a Evreilor din România
Issue: 10
Pages: 36-47
Language: Romanian
Keywords: Jewish minority, history, persecutions, Jewish ghettos, World War II, historical sources, Transnistria, holocaust, military, recollection
Abstract: (Ro) În ziua de 22 octombrie 1941, ora 17,45, clădirea în care a fost instalat la Odessa Comandamentul Militar a sărit în aer. Până a doua zi seara, I potrivit unui Raport al Comandantului Armatei a IV-a, s-au scos de sub 1 dărâmături 41 morţi şi 39 răniţi. O seamă de telegrame şi rapoarte, produse între 22-24 octombrie curent, informau Cabinetul Militar al Preşedinţiei Consiliului de Miniştri despre toate cele petrecute în acest răstimp. încă de la prima informare, generală şi fară precizări de detaliu cu privire la explozie, mareşalul Ion Antonescu a ordonat represalii de o amploare fară precedent. Sunt cunoscute şi comentate în literatura de specialitate. Câteva documente esenţiale în acest sens: Ordinul nr. 562 din 23.X, ora 12,30; Ordinul 3161 din 24.X dispunând „executarea tuturor evreilor din Basarabia refugiaţi în Odessa", ş.a.
Un interviu luat colonelului în rezervă Ovidiu Anca, şi înregistrat pe casetă audio-video în septembrie 2003, face trimitere la o telegramă primită de la Cabinetul Militar al Conducătorului în noaptea de 22/23 octombrie, imediat după miezul nopţii, prin care mareşalul ordonă reprimarea a 22.500 evrei pentru explozia care a avut loc la Odessa. Mărturia este oarecum inedită şi demnă de atenţie, motiv pentru care am găsit cu cale s-o prezint cu prilejul unei comemorări a victimelor din Transnistria, desfăşurată în 20.Xl.2003 la Sinagoga Mare din Bucureşti din iniţiativa Asociaţiei Evreilor din România victime ale Holocaustului, FCER şi CEB. La acea Comemorare am prefaţat prezentarea casetei cu un Cuvânt introductiv, referitor la condiţiile interviului purtat şi la însemnătatea informaţiilor dobândite. În cele ce urmează reproducem: a. Cuvântul introductiv; b. Transcrierea părţii esenţiale din interviul purtat.
Transnistria, cu cele o sută de ghetouri şi lagăre pentru evrei, trează acest din urmă caz. Odessa, capitala sinistrului loc al morţii teilor în anii 1941-1944, ilustrează penultimul caz - a cca. 30.000 evrei °sasinaţi, din care peste 22.000 într-o singură împrejurare, consumată în câteva zile, 23-26 octombrie 1941.
Comemorăm moartea colectivă a unui segment semnificativ al poporului evreu. Nu doar Iahrzeit pentru tată, mamă, rude, ci pentru un întreg neam supus nimicirii.
Câţi evrei au pierit oare în Transnistria? Cel puţin 123.000 de evrei români trecuseră în 1941 (şi un număr mai mic în 1942) peste Nistru. în 1943 se mai aflau încă în viaţă numai 50.741 dintre ei. Restul, morţi în cele o sută de ghetouri şi lagăre răspândite în această nouă provincie românească dintre Nistru şi Bug. La care trebuie să mai adăugăm: cei 30.000 masacraţi la Odessa; cei 28.000 omorâţi de germani la Berezovka; cei 75.000 ucişi în judeţul Golta, la Bogdanovka etc.
Se zice că dacă piere un om, cade o stea. Dar când pier, o dată, atâţia oameni, de acelaşi neam, piere o galaxie. Rămâne o imensă „gaură neagră", care în nici un caz nu trebuie lăsată neobservată. Căci stele sunt nenumărate pe cer, dar universul galaxiilor este totuşi - potrivit unor teorii moderne -limitat. Moartea indivizilor ne-am obişnuit s-o considerăm naturală, cea a popoarelor este însă împotriva naturii.
Genocidul, sub orice formă, reprezintă, de aceea, un capitol de excepţie în istoria universală, în istoria popoarelor. Comemorarea de azi, cuprinde astfel şi o dimensiune de cercetare istorică; prin îmbogăţirea informaţiilor despre Holocaustul transnistrian, ne propunem să evocăm punctual, o nouă mărturie despre pieirea evreilor din Odessa.
Documentarul pe care-1 vom prezenta, o casetă video cu mărturiile unui martor ocular la acest carnagiu, colonelul Ovidiu Anca - a fost ales, ca încheiere, la comemorarea de faţă pentru: ineditul acestei mărturisiri, în contextul multitudinii de documente existente despre acest episod al Holocaustului transnistrian, puse în evidenţă de unii cercetători români, israelieni, americani, francezi şi ruşi. Mărturia se referă la controversatul ordin de represalii din noaptea de 22/23 octombrie 1941 dat de Antonescu după explozia de la comandamentul din Odessa. Cele afirmate de colonelul Anca, martor ocular şi participant la evenimente, prilejuiesc de aceea comparaţii fertile cu susţinerile, în materie, ale cercetătorilor Ancei, Ioanid, Iancu pe de o parte, Stoienescu ş.a. pe de altă parte;