Reference Type: Journal Article
Author: Grunea, Vasile
Year: 2005
Title: Din istoria aşezărilor evreieşti pe Valea Someşului
Translated Title: [The history of the Jewish settlements on the Someș Valley]
Journal: Buletinul Centrului, Muzeului şi Arhivei Istorice a Evreilor din România
Issue: 12
Pages: 84-96
Language: Romanian
Keywords: Jewish minority, history, settlement, Transylvania, dwelling, migration, traditions, employment
Abstract: (Ro) Pe baza cercetărilor istorice se poate afirma că există dovezi ale prezenţei evreilor în Transilvania încă din perioada romană, respectiv din secolele II-III. Primele documente scrise care atestă prezenţa lor pe teritoriul Transilvaniei sunt din secolele XI-XIII. În general, la început, situaţia evreilor era destul de grea, se lovea de multe oprelişti. Ei nu aveau acces în oraşe, singura excepţie constituind-o Alba Iulia. Se pare că o aşezare mai semnificativă a evreilor în Transilvania a avut loc în secolele XIV-XV. O cotitură esenţială în colonizarea lor a constituit-o privilegiul acordat de Gabriel Bethlen în 1623. E vorba de aşezarea lor mai ales în Alba Iulia. La început au venit evrei sefarzi (adică refugiaţi din Spania), apoi evrei din Galiţia, Moravia, Germania. Principele Gabriel Bethlen a desemnat drept loc de stabilire a evreilor Alba Iulia, care pe vremea aceea juca un important rol economic. Evreii de origine spaniolă, a căror străbuni au fost alungaţi din Spania de Ferdinand Catolicul în 1492, au fost primii sosiţi de pe teritoriul Imperiului Otoman. Negustorii evrei şi-au organizat propria companie după modelul celor săseşti, armene sau greceşti. Lectura privilegiului ne face să ne dăm seama că Gabriel Bethlen urmărea reconstruirea ţării prin colonizarea diferitelor neamuri şi a privilegiilor ce li se acorda. Evreii puteau circula liber prin ţară şi pleca peste hotare. Li se asigura liberul exerciţiu al religiei, luau parte activă la viaţa comercială din principat. Desigur, noii comercianţi evrei constituiau o concurenţă serioasă pentru negustorii saşi, armeni, greci şi de aceea aceştia au cerut eliminarea lor din viaţa economică, restrângerea drepturilor lor. Dar ei n-au abandonat lupta, şi au căutat pe toate căile să li se asigure drepturile preconizate de privilegiul acordat de principe. În secolele XVII-XVIII evreii din mediul rural se ocupau mai ales cu micul comerţ, arendăşia, fierberea spirtoaselor şi cârciumăritul.