Reference Type: Journal Article
Author: Ciuciu, Anca
Year: 2002
Title: Cartierele evreiești din București în perioada 1866-1914
Translated Title: [Jewish Neighborhoods in Bucharest in the 1866-1914 period]
Journal: Buletinul Centrului, Muzeului şi Arhivei Istorice a Evreilor din România
Issue: 8-9
Pages: 96-108
Language: Romanian
Keywords: Jewish minority, history, Bucharest, antisemitism, economy, urbanization, architecture, dwelling, religion, family structures, modernization, modern period
Abstract: (Ro) Bucureştii în secolul al XlX-lea erau ca număr de locuitori primul oraş ca mărime (58.000 de locuitori) în Europa de Sud-Est, după Constantinopol şi înaintea Belgradului (19.000), Sofiei (12.000) şi Atenei (10.000). Civilizaţia românească, în esenţă rurală, avea nevoie de o infuzie de spirit citadin, de burghezia care să realizeze „revoluţia industrială". Din momentul în care Bucureştii devin capitala ţării (24 ianuarie / 5 februarie 1862), se vor produce nişte fenomene care încurajează imigraţia (atât internă cât şi externă), şi anume concentrarea întreprinderilor industriale şi a ansamblului instituţiilor centrale de stat. În acest timp, în Europa Orientală se produc noi manifestări antisemite şi, ca urmare, lungul şir al emigranţilor se prelungeşte până în 1899. Mirajul metropolei bucureştene atrage încă mulţi oameni, atât din exterior, cât şi din interior. Comunitatea evreiască numără în 1912 aproximativ 38.000 de membri (creştere importantă explicată prin sporul natural dar şi prin aportul evreilor din Moldova). Deşi de multe ori avantajele civice le erau interzise evreilor, obligaţiile le erau impuse (cum ar fi prestarea stagiului militar şi deci lupta pe front în 1877/78, plata dărilor, practicarea unei meserii ş.a.). Secolul al XDC-lea înseamnă pentru spaţiul nostru trezirea sentimentului naţional şi xenofobiei, în special a antisemitismului (întâi ca o modă, apoi ca o formă de convingere şi legitimare electorală, pentru ca în cele din urmă să devină un element al conştiinţei colective).
Astfel, în timpul crizelor economice (1899/1900, 1904/1905), apar legi restrictive (de exemplu, limitarea accesului la şcolarizare profesională, care are ca rezultat crearea şcolii evreieşti „Ciocanul") şi manifestări antisemite. Crizele economice, manifestările antisemite şi atracţia Americii vor duce între 1900 şi 1912 la emigrarea masivă din Bucureşti şi din ţară a evreilor. Emigrează în general tinerii, ceea ce se va reflecta în scăderea sporului natural (scăderea natalităţii) şi „îmbătrânirea" Comunităţii.