Reference Type: Thesis
Author: Pál, Emese
Year: 2013
Title: Örmény katolikus templomi berendezések Erdélyben
Translated Title: [Armenian Catholic Church Furnishings in Transylvania]
[Mobilier liturgic în bisericile armeano-catolice din Transilvania]
Academic Department: Faculty of History and Philosophy
City: Cluj-Napoca
University: Babes-Bolyai University
Degree: Phd
Advisor: Kovács, András
Language: Hungarian
Keywords: Armenian minority, art history, art, culture, traditions, religion, Catholic Church, elites, modernization, architecture
Abstract: (En) enians that have settled down in Transylvania in the second half of the 17th century, succeeded in building churches in four settlements: in Szamosújvár (Armenopolis, Hayakałak, Gherla), Erzsébetváros (formerly Ebesfalva, Elisabethopolis, Yełisabet'owpolis, Dumbrăveni), Gyergyószentmiklós (Čowrčov, Gheorgheni), and Szépvíz (Sibviz, Frumoasa). As a result of the assimilation process that intensified in the 19th century, as well as due to increased emigration, the prosperous Armenian communities are by now fully dissolved within Hungarian society, and although since the 1990s we can observe a certain "rearmenization" process among persons of Armenian origin, their 300-year-old cultural heritage has become alien to them in so far as they do not understand the Armenian inscriptions that decorate their churches, they are not familiar with the legends of the saints represented on altarpieces, and they do not look after their particularly rich ecclesiastic collections. Because of the disruption in the continuity of tradition, the Armenian Catholic churches in Transylvania can be considered as monuments of an essentially assimilated culture, the typical features of which allow, even demand, that we make them subjects of scientific investigation. These works of art that synthesize various cultures and that are in some cases of higher artistic quality than the Transylvanian average, are an especially interesting terrain for art historical research as well.
Standing in front of the Transylvanian Armenian Catholic churches, observing their furnishings, the same question arises almost in everyone: what makes them Armenian? A few
illegible inscriptions, a few foreign saints attract our attention, but other than that we are faced with the well-known solutions of Hungarian Baroque ecclesiastic art. In what sense can we speak about Armenian art in Transylvania? To answer this, we must first clarify what we mean by Armenian art. The works of Armenian painters and craftsmen? Or is it enough if the commissioner is Armenian? Are we looking for the characteristics of Armenian iconography or for specific Armenian saints? Who created the altars, paintings and sculptures found in Armenian churches, and in what are these similar to or different from the Transylvanian Roman Catholic church furnishings? What kind of patterns or models did they follow? How, in what steps and to what extent did latinization take place? These are the questions that I tried to answer during the examination of Transylvanian Armenian Catholic church
furnishings.
Although I discuss in detail the genesis of individual objects and I also try to concentrate on the masters and painters in each case, including the placement of these
artworks in the creators' oeuvre, the work itself and its "meaning" are always at the centre of my attention. There are cases when the artwork seems to be significant as a historical
monument, at other times it is necessary to clarify the theological and iconographic context, sometimes I highlight the characteristics of a work that is autonomous or abstracted from the cult and the historical significance. Before the analysis of the furnishings, I though it worthy to elaborate on the construction history of the churches, because the progress or halting of constructions always had a great impact on the time and circumstances of the furnishings' creation, while by presenting briefly the buildings I try to describe the liturgical space, in
which the works that are discussed in detail were included. Due to their artistic qualities, certain artworks (as for example the Deposition from the Cross altarpiece in Szamosújvár)
deserve a more detailed analysis. I also considered it worthwhile to summarize briefly the issue of the use of images and the relationship with them; respectively in one case (that of the Solomon Church in Szamosújvár) I also discussed the murals, as these may be interpreted as the manifestation of Armenian identity that can rarely be expressed in artworks, and thus are closely linked to the main problematic of the thesis. I considered it important to copy and translate the Armenian inscriptions found on buildings and paintings. In the case of
inscriptions I copied them by using Armenian characters, while in the case of Armenian names and concepts, I followed the internationally accepted standard.
Art historical scholarship has dealt with the issue of Transylvanian Armenian church furnishings to a relatively small extent. Due to the limitations of scholarly literature, I tried to
approach the topic by involving archival sources. My research was greatly facilitated by the creation in 2010 of the Armenian Catholic Collective Archive in Szamosújvár, which includes the entire archival material of the four Transylvanian Armenian parishes, and it offers the ordered material to researchers in appropriate conditions. Although a full church archive is available, yet it is not abundant in usable data. In the case of Szamosújvár and Erzsébetváros, this situation can be explained by the fact that the construction of the churches was administered by the patron of the church, i.e. the town, thus the data related to furnishing has to be searched for in the towns' archives, which are not always available in their current place of preservation, the state archives. While in the case of Szamosújvár the records of the Magistrate may be researched in the Kolozsvár Direction of the National Archives of Romania, the documentary material concerning Erzsébetváros was taken first to Brassó and after that to Gyulafehérvár, where it lies hidden within the state archives. However, the records of the magistrate of Szamosújvár provide valuable information, especially about the circumstances of the creation, as well as the masters of the side altars and pulpit of the high church.
Concerning the material of Gyergyószentmiklós and Szépvíz, no sources have survived from the period of the churches' construction and furnishing, thus the masters that made the
altars and statues, as well as the painters of the altarpieces remain unknown. Concerning the document material of the Collective Archive in Szamosújvár, important information is
supplied especially by inventories, descriptions, some Historia Domus, and correspondence, respectively I found a number of archival photographs in the photograph archives, with the help of which presently demolished or modified buildings may also be investigated. The photograph archive of the Gyula Forster National Centre for Cultural Heritage Management
in Budapest (former Office for Cultural Heritage) also provided rare representations of the altars of the Mechitarist church in Erzsébetváros. The visitation reports found in the Archives
of the Archbishopric and General Chapter in Gyulafehérvár may also be seen as particularly valuable sources, as they offer a cross-section of the furnishing, state and religious life of
individual churches, they contain detailed or less detailed inventories, the copies of certain significant documents, thus important conclusions can be drawn from the changes between
the visitations. The thesis was developed over nine chapters, each church being dealt within a separate chapter. The churches were discussed in the order of the settlements, first the two most important Armenian settlements, Szamosújvár and Erzsébetváros, followed by Gyergyószentmiklós and Szépvíz. In the case of Erzsébetváros I separately touched upon the
Armenian Catholic chapels located in the town, which was accounted for by their high number, and on the other hand by the miraculous icon, Our Lady of the Rosary, found in the
chapel of Saint John the Baptist.
After a detailed presentation of my objects of research, in the summary, I raised again the question: in what sense can we speak of Armenian art in Transylvania? Are we looking for
the artworks of Armenian painters and masters? As it is shown in the thesis, a relatively small number of persons of Armenian origin may be found within the masters of the furnishings in Transylvanian Armenian churches. The first mention of an Armenian painter is not even encountered in the documentation of the Armenian churches, but in the inventory from 1738
of the Franciscan church in Dés, where a Calvary composition is recorded, which was created by an Armenian painter named Zechariah. Due to the proximity of Dés and Szamosújvár we can assume that we are dealing with an Armenian painter from Szamosújvár. Almost a hundred years later we hear about another Armenian painter, Gábrus Zechariah, who in 1841 painted the mural of the founders of the Solomon Church, and he was also the one who constructed the Rosary altar of the high church from the material of the demolished high altar. It is also possible that the votive images and the painting of Mesrop Mashtots, found in the collection of the Armenian high church in Szamosújvár can be related also to a local, untrained master. The creators of the furnishings in Armenian churches were selected from Transylvanian German, Saxon (Simon Hoffmayer, Franz Neuhauser), Hungarian (Antal Csűrös, József Csűrös, Mátyás Veress), and occasionally Romanian (Constantin Pop, Florea Pavel) painters and masters. Also, a certain artistic exigency may be observed among the Armenian commissioners, if it was possible, they employed the best masters. A good example for this is the case of the side altars in Szamosújvár, where, after viewing the sketches of the Transylvanian Saxon painter, the town council decides to turn to the Viennese masters performing a "more decorative work". The employment of foreign masters was due to their good financial circumstances, their mobility connected to their professions and the wider field of vision that has resulted from the latter. Thus, the paintings of the side altars in Szamosújvár are created in Vienna by János Mihály Hesz, the high altar with a baldachin by Ferenc Uhrl from Pest, while the main altarpiece was painted by Diamanti Laccatari, also from Pest. As I have repeatedly alluded to it in the thesis, it can not be a coincidence that Simon Hoffmayer, Antal Csűrös, and his brother, the painter József Csűrös, worked in the high churches of Szamosújvár and Erzsébetváros, as well as in the Mechitarist church from the latter. This may point to the close relationship between the various Armenian colonies - they recommended each other masters -, but at the same time also to the fact that at that time in Transylvania the number of masters working at a high quality was infinitesimally small. A good example for the idea that the connection between the Armenian centers did not only manifest itself through the recommendations of masters, but also through specific donations is shown by the fact that the 18th century high altar of the church in Szépvíz was donated to the parish by a citizen of Erzsébetváros by the name of Jordán Vártán. Among the Transylvanian Armenian colonies several links can also be discovered in relation to the veneration of saints, in the cult of the icons and statues and in their relationship with the images.Besides the specifically Armenian saints like Saint Gregory the Illuminator, Saint Hripsime, Saint Mesrop Mashtots, the Catholicos Saint Nerses the Great and King Abgar, we often find saints, which are included in the canon of the Roman Catholic Church or of universal Christianity, but have particular significance for the Armenians. These include Saints Bartholomew and Thaddeus, venerated as the converting apostles of the Armenian Church, Saint Jacob of Nisibis, who discovered the remains of Noah's Ark, Saint John the Baptist and Saint Stephen Protomartyr. Although the two latter saints are surrounded by special respect also in the Roman Catholic Church, their presence in the Armenian churches of Transylvania can rather be interpreted as elements brought from the ancient Armenian Apostolic Church, as already since the Middle Ages they have played a key role in the Armenians' saints cult. Nothing proves this better than the fact that following Saint Gregory the Illuminator, most medieval Armenian churches have been dedicated to Saint John the Baptist and Saint Stephen Protomartyr. The fact that we encounter his representation in every Armenian Catholic church points to the highlighted role of Saint Gregory the Illuminator; moreover, the Armenians have raised altars in this saint's honor in a number of Transylvanian Roman Catholic churches. So far, 13 altarpiece representations of the saint are known, but also several sculptures, stained glass windows, banners and murals depict the missionary apostle of the Armenians. His cult lives on almost unbroken among the Armenians in Transylvania, up to the present they commemorate him within great festivities. However, the function of this worship has changed over the centuries, in some periods being intensified, in others faded, while in the second half of the 19th century, with the birth of the Armenian identity and ideology and the rediscovery of Armenian roots, he became the embodiment of Armenian identity. The spread of Saint Gregory the Illuminator's iconography, certain parallels and models may help in the discovery of the Armenians' network of relations in Transylvanian.
The most important saint of the Armenians was the Virgin Mary, whose increased veneration is indicated by the large number of sacred images and statues in the Transylvanian
Armenian churches. The Solomon Church in Szamosújvár was dedicated to the Annunciation, hile the Armenian Catholic Church in Gyergyószentmiklós was raised in the honor of the
Nativity of Mary. Among the surprisingly high number of images connected to the Virgin, bsides the glorious Mary depictions preferred in the Baroque period (such as the Assumption
of the Virgin Mary, the Coronation of the Virgin), images closer to popular religiosity, i.e the ore intimate, familial representations (Our Lady of the Rosary, the teaching of Mary, the
Holy Family), and copies of popular icons (the Madonna of Mariazell) also appear.In connection to the veneration of icons and statues we must point out that in the early
periods the cult of the miraculous images brought from the Polish territories was still lourishing among the Armenians established in Transylvania, primarily the veneration of the
Madonna of Częstochowa. An interesting admixture to this issue, that already before they had ny churches, in 1708 Oxendio Virziresco placed on the high altar of the Jesuit church in
Brassó the copy of the famous miraculous painting of the Galician Armenians, a epresentation of Virgin Mary of the Hodigitria type in the Saint Nicholas Church of amieniec Podolski. In the inventories of the Solomon Church another Galician Armenian iraculous image appears, the copy of the Matka Boska Łysiecka. However, during the 18th entury these are increasingly replaced by the icons venerated in the Carpathian Basin. elatively early on, already in the first wooden church of Szamosújvár, we encounter the copy f the statue in Mariazell. The cult of the statue from Upper Austria witnessed an exceptional lourishing in the 18th century among the Transylvanian Armenians; a dressed and crowned
copy of it stood on every altar of the Solomon Church, and we can also meet the epresentation in the old church of Erzsébetváros and in the niches of the Armenian houses. In
addition, the Madonna of Mariazell of the high church in Erzsébetváros was also endowed ith miraculous powers. However, besides the popular devotional images, the population of
Szamosújvár and Erzsébetváros had also their own icons, and interestingly, both miraculous mages portrayed Our Lady of the Rosary. The veneration of Our Lady of the Rosary is a good xample for the way in which in Transylvania the increased veneration of the Virgin present n the Armenian Apostolic Church meets, within the Catholic communities of Armenian Rite, he cult of the Virgin, practiced by the Hungarian Roman Catholic Church. The cult, present n both religions, ensured an opportunity for the freshly united Armenians to accept in an
easier way the Catholic doctrines and to get integrated in the religious tradition of the arpathian Basin. There is no better evidence for this success than the fact that an accentuated
Catholic image type and devotional practice was able to penetrate to the deepest layers the rmenian folk religiosity.

(Ro) În a doua parte a secolului al XVII-lea armenii stabiliți în Transilvania au reușit să onstruiască biserici în patru localități: Gherla (Armenopolis, Hayakałak, Szamosújvár),
Dumbrăveni (Elisabethopolis, Yełisabet'owpolis, Ebesfalva, Erzsébetváros), Gheorgheni Čowrčov, Gyergyószentmiklós) și Frumoasa (Sibviz, Szépvíz). Datorită procesului de asimilare ot mai intens în secolul al XIX-lea și a migrării comunitățile armene înfloritoare s-au asimilat ână în zilele noastre complet în comunitatea maghiară , și deși începând cu anii 1990 se poate bserva un fel de "armenizare" în cercul persoanelor de origine armeană, moștenirea de 300 de ni a devenit străină pentru ei, cel puțin prin faptul că nu înțeleg inscripțiile armeane care le ecorează bisericile, nu cunosc legendele sfinților care apar pe altare, nu au grijă de colecțiile isericești foarte bogate. Din cauza întreruperii continuității tradiției trebuie să privim bisericile rmene din Transilvania ca și moștenirea unei culturi asimilate în esență, a cărei caracteristici pecifice fac posibilă, chiar necesară să o facem subiect de studiere științifică. Creațiile din ceste biserici au de obicei o calitate mai bună decât nivelul mediu din Transilvania, şi intetizând şi culturi diferite sunt un mediu de studiu interesant și pentru istoria artei. tând în fața bisericilor armeano-catolice, contemplându-le amenajarea, toată lumea îşi une aceeași întrebare: ce este armean în acestea? Câteva inscripții ilizibile, câțiva sfinți ecunoscuți îi atrag atenția asupra lor, dar în afară de acestea, vedem soluții binecunoscute din rta bisericească barocă din Transilvania. În ce sens putem vorbi despre artă armeană în ransilvania? Pentru a răspunde, în primul rând trebuie să clarificăm ce înțelegem prin artă rmeană. Lucrările pictorilor, meșterilor armeni? Sau e de ajuns dacă comanditarul e armean? Să ăutăm caracteristicile specifice ale iconografiei armene, sau sfinți specifici armeni? Cine le-a reat, în ce seamănă și în ce diferă altarele, picturile, statuile de amenajările bisericilor catolice in Transilvania? Ce fel de modele au urmat? Cum, în ce pași și în ce măsură s-a întâmplat atinizarea? Acestea sunt întrebările la care încercăm să răspundem studiind amenajările isericești armeano-catolice din Transilvania.
Deși discutăm detaliat istoria de formare a câtorva obiecte și încercăm în fiecare caz să iscutăm și meșterii, pictorii, și încercăm să analizăm lucrările în opera artiștilor, în centrul
interesului nostru se află întotdeauna lucrarea și ,,sensul,, ei. Sunt cazuri în care lucrarea pare mportantă din punct de vedere istoric, altă dată este nevoie de descifrarea contextului teologic au iconografic, iar alteori devin importante caracteristicile lucrării autonome, făcând abstracție e cult și de fenomenul istoric. Înainte de prezentarea amenajărilor interioare am considerat mportant să conturăm și istoria construcției bisericilor, pentru că progresul sau stagnarea onstrucțiilor a avut un efect primordial asupra perioadei în care s-a produs mobilierul, asupra ondițiilor, iar cu scurta prezentare a clădirilor încercăm să descriem acel spațiu liturgic în care u ajuns lucrările discutate în detaliu. Unele lucrări ( de exemplu pictura Coborârea de pe cruce in Gherla), din cauza calității lor artistice, merită o analiză mai detaliată. De asemenea, am onsiderat util să prezentăm pe scurt problematica folosirii imaginii, relația față de imagini, și ntr-un caz (Biserica Solomon din Gherla) discutarea picturilor murale, deoarece acestea pot fi nterpretate ca manifestarea armenismului atât de rar în lucrări, și așa se leagă strâns de roblematica principală. Am considerat importantă transcrierea şi traducerea inscripțiilor armene e pe clădiri, picturi. În cazul inscripțiilor am aplicat transcrierea cu litere armene, iar la numele, onceptele armene am urmat standardul acceptat la nivel internațional.
Literatura de specialitate s-a ocupat relativ puțin de amenajările bisericilor armeanocatolice in Transilvania. Din literatura română trebuie să amintim studiul Lidiei Drăgoi, care a
apărut în catalogul expoziției din Muzeul de Artă Cluj-Napoca, care a prezentat cultura și arta rmeană din Gherla. Acest studiu este un punct de plecare în datarea obiectelor, dar este mai egrabă conștientizator, nu se bazează pe cercetări profunde, în consecință conține și informații reșite. Din rândul specialiștilor maghiari este important numele lui Margit B. Nagy care a xplorat o serie de surse semnificative despre istoria construcției bisericii Sfânta Treime din herla, și prin cercetarea operei lui Simon Hoffmayer, a formulat mai multe concluzii utile și alide și azi despre amenajările din catedrala armeano-catolică din Gherla, catedrala armeanocatolică in Dumbrăveni și biserica mechitaristă de odinioară. Nicolae Sabău, în lucrările despre ictura și sculptura barocă din Transilvania, se ocupă mai detaliat de unele picturi de altare și de biectele colecțiilor bisericești armene. Studiul despre pictura altarului principal din biserica are din Dumbrăveni este foarte util, de asemenea, lucrarea sa despre picturile de pe altarele aterale ale bisericii mechitariste. Atenția cercetărilor internaționale a fost îndreptată spre o ingură imagine de altar din moștenirea artistică a armenilor din Transilvania, pe Coborârea de e cruce, atruibuită lui Rubens pentru mult timp, însă pictorul lucrării a fost identificat de Levon hookasian și Kristian Klemm.
Din cauza lipsei cercetărilor de acest gen am încercat să abordăm tema cu implicarea cât ai multor surse arhivistice. Cercetarea a fost mult facilitată de creearea Arhivei de Colecție
Armeano-Catolică din Gherla, care include toate arhivele a celor patru parohii armeano-catolice in Transilvania, și le păstrează în condiții adecvate. Deși s-au păstrat arhivele bisericilor ercetate, acestea nu ne dezvăluie prea multe date referitoare la mobilierul bisericesc. În cazul herlei și Dumbrăveniului, acest fapt se explică prin faptul că construcția bisericilor a fost dministrată de patronatul bisericii, de oraș, și în acest fel documentele legate de amenajarea isericilor se găsesc în arhivele orăşeneşti, care nu sunt întotdeauna disponibile în locul lor de ăstrare curent, în arhivele de stat. În cazul Gherlei, protocoalele Magistraturii se află la Direcţia udeţeană Cluj a Arhivelor Naţionale, documentele din Dumbrăveni au ajuns mai întâi la Brașov, poi la Alba Iulia, în custodia arhivelor de stat. Cu toate acestea, documentele magistraturii din herla oferă multe informații valoroase, mai ales despre condițiile creării altarelor laterale ale isericii mari și despre meșterii participanţi la aceste lucrări. În materialele din Gheorgheni și rumoasa nu au rămas deloc surse din timpul construirii bisericii și a obiectelor din amenajare, șa că maeștrii care au creat altarele și statuile rămân în continuare necunoscuți. Din arhivele de olecție din Gherla conțin informații importante mai ales inventarele, descrierile, Historia omusurile, corespondența, iar în arhiva de fotografii am găsit mai multe fotografii arhive pe
care se pot studia monumente demolate sau modificate. De asemenea, au apărut fotografii rare espre altarele bisericii mechitariste din Dumbrăveni din arhiva de fotografii a „Forster Gyula emzeti Örökséggazdálkodási és Szolgáltatási Központ" din Budapesta. Vizitațiile canonice din rhiva Arhidiecezei Romano Catolice de Alba Iulia pot fi considerate importante în special, entru că prezintă legătura dintre amenajarea bisericilor, starea lor și viața religioasă, dar pe ângă acestea conțin inventare detaliate sau mai laconice și copia unor documente importante, iar in schimbările intervenite între vizitaţii putem deduce o serie de concluzii importante. ersonajele, martirii istoriei armene, și locurile memoriei (lieu de mémoire) ca muntele rarat sau convertirea la creștinism reapare în foarte multe forme în creațiile armene, așa că am onsiderat important să rezumăm scurt și perioada de mai devreme din istoria armenilor în ntroducere, concentrându-ne mai ales pe efectele culturale și caracteristicile principale. Am vidențiat cele trei componente determinante din istoria și cultura armenilor: convertirea la reștinism, formarea propriului scris și respingerea sinodului Khalkedon. În a doua parte a ntroducerii ne concentrăm asupra câtorva aspecte din istoria armenilor din Transilvania: pe erioada stabilirii în Transilvania, pe numărul familiilor armene, pe locațiile stabilirii, pe uniunea u biserica romano-catolică, și pe schimbările organizării bisericii armene din secolul XVIII ână azi. Pentru cercetarea amenajării bisericilor armene și pentru determinarea măsurii în care rmenii uniți au ținut la tradiții și în care au preluat obiceiurile romano-catolice locale, am folosit a referință spațiul liturgic al bisericilor armene și în a treia parte a introducerii am prezentat și elația bisericii armene cu imaginile.
Apoi, structura lucrării a fost împărțită pe nouă capitole, fiecare biserică fiind discutată ntr-un capitol separat. Am abordat bisericile în ordine topografică, mai întâi cele mai importante ouă așezări armene, Gherla și Dumbrăveni, apoi a urmat Gherorgheni și Frumoasa. În cazul umbrăveniului am discutat separat și capelele armeano-catolice, din cauza numărului lor mare, i din cauza icoanei miraculoase din capela Sf. Ioan Botezătorul, care a atras pelerini nu doar din umbrăveni, ci și din împrejurimi. Dovada intensivității culului imaginii este faptul că în cei 9 di dintre sfințirea capelei (1772) și primul inventar (1781) în jurul ei s-au adunat nu mai puțin e 340 de obiecte votive. Am urmat o structură similară în prezentarea amenajării bisericilor, dpă istoria construirii urmează prezentarea scurtă a clădirii, apoi cercetarea detaliată a biectelor, urmând timpul creării lor. În cazul altarelor, întâi am rezumat istoria creării lor cu jutorul surselor, apoi am analizat suprastructura, am discutat opera meșterilor (dacă este unoscută) și abia apoi a urmat descrierea picturilor altarului, iconografia, analiza imaginilor, dentificarea pictorilor și plasarea imaginilor în opera artiștilor. În cele ce urmează, vom schița, inând cont de limitele rezumatului, cele mai importante date și rezultate legate de amenajarea isericilor.
După prezentarea amenajării interioare a bisericilor armeano-catolice din Transilvania utem conchide, că este vorba despre un proces de adaptaţie foarte deosebit, completat cu
succes. Este încântător acel drum pe care „ereticii" stabiliţi în Transilvania au parcurs de la ocuinţele private şi capelele construite din lemn până la bisericile lor monumentale şi realizate u cea mai mare exigenţă estetică. Pe baza celor de mai sus, considerăm, că aceste clădiri, enumite fie cu termenul de „armean", fie cu cel de „romano-catolic", fac parte dintre onumentele excepţionale ale Transilvaniei. Cercetarea noastră nu poate fi însă considerată nchisă. Pe o parte au mai rămas o serie de amănunte care trebuie clarificate, pe de altă parte, ar rebui cercetate şi multiplele legături ale comunităţilor transilvane cu celelalte colonii şi diaspore rmene din Europa. Considerăm, că identificarea şi analiza acestor contacte culturale va fi rincipala sarcină a cercetărilor noastre din viitor.