Reference Type: Journal Article
Author: Benjamin, Lya
Year: 2005
Title: Definirea calităţii de evreu în legislaţia antisemită din România (1940-1944)
Translated Title: [The Definition of the Quality of Jew in the Anti-Semitic Legislation of Romania (1940-1944)]
Journal: Buletinul Centrului, Muzeului şi Arhivei Istorice a Evreilor din România
Issue: 11
Pages: 22-28
Language: Romanian
Keywords: Jewish minority, history, anti-Jewish legislation, antisemitism, anti-Iudaism, politics, discrimination, authorities, politics
Abstract: (Ro) tape: definiţia (adică definirea calităţii de evreu); expropriere concentrarea şi exterminarea. Din punct de vedere cronologic, în Germania acest proces s-a înscris între anii 1933-1945, în alte ţări perioadele diferă în funcţie de contextul concret istoric. Aşadar, Holocaustul nu se limitează la etapa exterminării propriu-zise, ci cuprinde şi întregul proces premergător care a culminat cu soluţia finală, între etape există o înlănţuire organică, de condiţionare reciprocă. Prima verigă, spune Hilberg, a fost definirea calităţii de evreu. Birocraţia germană ştia că ţinta ei sunt evreii. Dar cine erau în mod precis evreii? Cine facea parte din acest grup? Cum să defineşti în mod legal această aşa-zisă rasă? Nu era o problemă simplu de rezolvat. „Importanţa decisivă în evoluţia antisemitismului rasial a avut-o legislaţia de la Nurnberg - scria G. Mosse; aici s-au pus bazele legale pentru separarea evreilor de creştini, aici s-a formulat definiţia evreului pe care doctrina rasistă nu a reuşit să o facă până atunci, aici s-au pus bazele statului naţional de «o singură rasă», ca să ne folosim de o expresie a secolului XIX". Dar în România regimurile autointitulate totalitare (regimul lui Carol al Il-lea în ultima sa etapă) şi totalitar naţional-creştin (regimul Antonescu în faza Statului Naţional Legionar), când s-au alăturat Germaniei naziste şi în privinţa politicii antievreieşti, nu s-au inspirat doar din legislaţia nurnbergheză, ci şi din modele locale ale trecutului istoric. Legiferarea discriminării în drepturi între românii autohtoni şi evrei, pe criteriul apartenenţei religioase, a avut rădăcini istorice în contextul românesc. Un exemplu clasic în acest sens este Regulamentul organic intrat în vigoare în Ţările Române în anii 1831-1832.