Reference Type: Journal Article
Author: Benjamin, Lya
Year: 2004
Title: Templul Coral. Semnificații istorice și cultual-culturale
Translated Title: [The Coral Temple. Historical and cultic-cultural signification]
Journal: Buletinul Centrului, Muzeului şi Arhivei Istorice a Evreilor din România
Issue: 10
Pages: 84-95
Language: Romanian
Keywords: Jewish minority, history, synagogues, religion, culture, architecture, art
Abstract: (Ro) În optica dr. M.A. Halevy, „analele trecutului glorios al Templului Coral au constituit, nu o dată, însăşi cronica iudaismului român ". înălţarea acestui edificiu în primele decenii ale celei de-a doua jumătăţi a sec. al XlX-lea (anii 'SO-'GO) marchează începutul epocii moderne în istoria evreilor din Ţările Române şi coincide cu primii paşi întreprinşi de aripa progresistă a elitei obştii în direcţia obţinerii drepturilor cetăţeneşti pentru populaţia evreiască de pe aceste meleaguri. In acest context, Templul devenea simbolul emancipării evreimii române şi purta amprenta unei comunităţi apte să intre în cadrul Statului român modern aflat în plină dezvoltare.
Modernitatea Templului urma să se exprime în splendoarea sa arhitectonică specifică timpurilor de libertate, să fie un „Cor-Templu cu turnuri d-asupra, după modelul celor noi Cor-temple israelite înălţate în statele civilizate ale Europei, de o mărime încăpătoare şi în care să se săvârşească slujbele religioase cu cântece de cor".
Relevând semnificaţia cultual-culturală a Templului, dr. I. Niemirower îl încadrează în „era post-mendelssohniană, când, în urma mişcării renaşterii religioase a evreilor din Apus şi în Răsărit, unii au simţit nevoia reînnoirii şi a vieţii noastre religioase Dar, spre deosebire de comunităţile evreieşti din apusul Europei, unde reformiştii radicali au urmărit să schimbe total „ culoarea cultului mozaicpromovând un curent anti-rabinic şi anti-halahic, la Bucureşti, partizanii modernismului militau pentru o reformă bazată pe respectul tradiţiei, pentru înălţarea unui templu conservator-liberal, care să unească tradiţia străveche cu progresul timpului. Particularitatea templului din Bucureşti consta în faptul că era un sanctuar evreiesc modern în care s-a impus reforma estetică a ceremonialului eligios, dar fară înnoirea ritualului religios. S-a preconizat introducerea ordinii solemne în oficierea rugăciunilor, stilizarea muzicii sinagogale, oştirea predicii într-o limbă şi într-un spirit modern.