Reference Type: Book Section
Author: Kovács, Bálint
Year: 2009
Title: „Haykakan spjurk." Diaspora armeană din Bazinul Carpatic în secolele XVII-XIX
Editor: Jakab, Albert Zsolt - Peti, Lehel
Book Title: Procese şi contexte social-identitare la minorităţile din România
City: Cluj-Napoca
Publisher: ISPMN (The Romanian Institute for Research on National Minorities)
Kriterion
Pages: 21-41
Language: Romanian
Keywords: Armenian minority, history, emigration, Catholic Church, religion, kin-state, diaspora, culture, politics, settlement, diplomacy
Abstract: (Ro) Termenul „spjurk" din titlu înseamnă diasporă, cuvânt care există şi în limbajul popular, dar este folosit şi ca noţiune ştiinţifică (HajGałt'ašxarhi Patmut'jun 2003: 20-40). Conform literaturii de specialitate, „spjurk", emigraţia armeană a avut mai multe cauze, dar motivul principal a fost considerat în general schimbarea condiţiilor economice, politice sau sociale în urma cărora numeroase grupuri de oameni şi-au căutat o patrie nouă. Emigrările de acest fel au fost tipice mai ales după creştinizarea Armeniei, în urma expansiunii seldjuk-turce sau chiar în cursulgenocidului armean de la începutul secolului XX. Pe lângă acestea, alte motive ale emigrării puteau fi şi catastrofele naturale, ca de exemplu cutremurele. Diaspora şi-a avut dintotdeauna şi încă îşi mai are propriile instituţii, şcoli, reviste care îndeplinesc roluri bisericeşti sau culturale. Un alt cuvânt de importanţă-cheie în studiul diasporei armeneşti este gahtavajr (gałtocˇax), care poate fi înţeles drept colonie, istoria diasporelor armeneşti identificându-se adesea cu studierea istoriei coloniilor armeneşti.
În plus, în limba maternă armenii s-au definit drept „hay", din care s-a format cuvântul „Hayastan", care în limba armeană înseamnă
Armenia. Aşadar, nu este greu de ghicit că sintagma din titlu, „haykakan spjurk", înseamnă „diasporă armenească".
Merită să ne punem şi întrebarea cu privire la şansele pe care le-au avut armenii în secolele XVII-XVIII în Transilvania - regiune independentă şi complexă din Bazinul Carpatic -, ca să-şi dezvolte instituţiile diasporei şi, în consecinţă, să se dezvolte „sentimentul de patrie" în acest grup etnic puţin numeros. Chiar s-a dezvoltat acest sentiment? Şi, dacă da, cu ce costuri, prin ce compromisuri? Vizând răspunsul la această întrebare, studiul de faţă doreşte să furnizeze o bază pentru înţelegerea integrării armenilor din Transilvania în comunitatea din Bazinul Carpatic şi, în acelaşi timp, a relaţiilor acestora cu alte diaspore armeneşti, prin utilizarea în primul rând a datelor din istoria bisericilor şi istoria culturii. Dacă analizăm societatea şi biserica armenilor din Transilvania, din secolele XVII-XIX, putem observa cu uşurinţă că aceştia s-au adaptat rapid la Bazinul Carpatic din aceea vreme: stratul nobilimii privilegiate, oraşele regale libere, populaţia plătitoare de taxe, parohiile catolice aparţinând Episcopiei transilvănene, toate demonstrează integrarea lor rapidă şi de succes.
URL: http://books.google.ro/books/about/Procese_%C5%9Fi_contexte_social_identitare_l.html?id=042KyuP7U60C&redir_esc=y