Viitorul limbii romani
Abstract
În ultimul deceniu am asistat la emergenţa pluralismului lingvistic în utilizarea limbii romani, în massmedia şi instituţiile de învăţământ: codificarea lingvistică este în primul rând regională, vizând un public regional. Iniţiativele la acest nivel sunt autonome şi îşi implementează propriile soluţii. În acelaşi timp, se dezvoltă o reţea internaţională de activităţi de codificare a limbii romani - prin întruniri, corespondenţă, schimb de publicaţii şi prin internet. Problema cu care se confruntă organizaţiile implicate în politica
lingvistică este aceea de a concepe reţelele şi cooperarea internaţională, luând în calcul, în acelaşi timp, realizările descentralizării deceniului precedent. Calea practică este adoptarea pluralismului ca politică lingvistică: susţinerea iniţiativei şi creativităţii regionale, concomitent cu consolidarea eforturilor de a stabili reţele şi schimburi internaţionale. Prin urmare, limba ca bun comun, va cuprinde o îmbinare de varietăţi lingvistice, şi nu doar o singură formă a sa. O astfel de politică este adecvată situaţiei specifice a romilor ca minoritate transnaţională, cu centre regionale dispersate ale vieţii culturale şi publice. De asemenea, este potrivită pentru generaţia tânără a utilizatorilor limbii, care s-au deprins să înveţe practicând, folosind creativitatea individuală şi flexibilitatea în utilizarea limbii scrise prin noile tehnologii comunicaţionale precum mesajele-text, e-mail şi chat-room-urile de pe internet.