Scientific Accounts on the Memory of Communism for Minority Hungarians in Romania
Scopul acestui studiu este prezentarea și categorizarea literaturii academice despre modul în care minoritatea maghiară din România își construiește memoriile despre comunism. Prin trecerea în revistă și categorizarea acestor publicații autoarea își propune să identifice eventualele similarități și diferențe dintre memoria minoritară și corespondentul acesteia în română. În urma acestui proces de analiză au fost identificate două mari paradigme. Prima conține abordările etnografilor și ale antropologilor (printre care și perspectivele de memorie locală, istorie orală sau antropologia comunismului). A doua categorie tratează acele abordări ale istoricilor care au avut o oarecare influență asupra publicului mai larg, în afara cercurilor profesionale. Asemănător construcțiilor românești despre trecutul comunist, memoria minoritară maghiară se concentrează asupra discursurilor victimelor. Ambele memorii (cea română, respectiv cea maghiară) consideră că perioada comunistă a fost un eveniment neplăcut în istorie, care trebuie condamnat, care trebuie lăsat în urmă. Astfel, comunismul, în aceste abordări, relatează suferințele victimelor, ale protagoniștilor „adevărați", „nepătați", care nu au fost implicați și corupți de către sistem. Însă există și diferențe între cele două perspective (cea majoritară și cea minoritară): reprezentările maghiare au tendința de a accentua latura etnică a sistemului, ceea ce permite crearea unei perspective conform căreia minoritarii ar fi putut sta deoparte de acest sistem, fără a fi implicați. Însă noua generație de istorici contestă acest discurs și pledează pentru o descriere mai nuanțată a trecutului, afirmând că și maghiarii pot fi considerați a fi „parte a sistemului".