Minoritatea turcă 1994

 

30 mai 1994, Constanţa. O propunere de constituire la Constanţa a unei federaţii între Uniunea Turcă şi Uniunea Tătarilor Turco - Musulmani din România respinsă

În urma unei întruniri la vârf între Uniunea Democrată Turcă din România - UDTR şi Uniunea Democrată a Turco-Tătarilor Musulmani din România - U.D.T.T.M.R, ziarul Cuget Liber din Constanţa, din data de 28 mai 1994, a dat publicităţii un reportaj pe tema unei propuneri de federalizare a celor două organizaţii. Astfel, datorită unor interese şi orgolii, în bună parte nejustificate, imediat după evenimentele din decembrie 1989, turcii şi tătarii din ţara noastră, în loc să acţioneze împreună pentru apărarea drepturilor lor, au organizat două uniuni separate (şi era cât pe-aci să apară şi a treia), care o vreme îndelungată s-au negat reciproc, ori de câte ori au avut ocazia. [...] După câteva tatonări, în 28 mai 1994, sâmbătă, a avut loc o reuniune mai largă a reprezentanţilor celor două comunităţi, unde s-au purtat discuţii şi s-au clarificat unele opinii. Prezenţi la eveniment, cei doi preşedinţi au dat interviuri declarând că reapropierea celor două comunităţi este necesară, iar primul pas în această direcţie se va face în formă organizatorică a unei Federaţii în care ambele Uniuni îşi vor păstra independenţa, dar vor colabora prin comisii comune în domeniile învăţământului, religiei şi tradiţiilor culturale. În acest sens, s-a elaborat un protocol de intenţie, care urmează să fie semnat şi va fi elaborat un statut care va fi supus aprobării conducerilor celor două Uniuni, care într-o Conferinţă extraordinară va alege şi organele de conducere ale Federaţiei. Această federaţie însă, a fost o organizaţie artificială care nu s-a implicat în nicio acţiune de anvergură. Activitatea aşa-numitului Comitet Consultativ al Federaţiei nu făcea altceva decât să dubleze Comisiile celor două Uniunii deja existente, ceea ce a dus la abandonarea ei.

 

11 martie 1994, Bucureşti. O lansare de carte la Bucureşti a autorului Mehmet Ali Ekrem, cu titlul: Din istoria turcilor dobrogeni

La Bucureşti, la Editura Kriterion a fost lansată cartea: Din istoria turcilor dobrogeni, a renumitului istoric Mehmet Ali Ekrem. Cu această lucrare autorul, care este şi un reputat turcolog, a adus o preţioasă contribuţie la istoriografia Dobrogei referitoare la originile turanice ale turcilor dobrogeni, cu o prezentare a lor până în pragul celui de al Doilea Război Mondial (1938). Lucrarea cuprinde pentru specialişti o bogată parte de anexe şi bibliografie, împreună cu un set de rezumate în limbile turcă, engleză, franceză şi germană, fiind des citată în literatura naţională şi internaţională.

 

12 martie 1994, Constanţa. Slujba pascală de Ramazan Bayram a domnului Muftiu Osman Haci Negeat - ecouri în presa locală

La 12 martie 1994, Muftiul comunităţii musulmane din România, dl. Osman Haci Negeat a dat publicităţii în limba română, prin ziarul Cuget Liber, predica/slujba ţinută în Moscheea Regală din Constanţa: „În perioada 12 februarie-12 martie 1994, credincioşii musulmani din România, la fel ca toţi coreligionarii lor din întreaga lume, au ţinut postul Ramazanului, timp în care zilnic, înainte de răsăritul şi până la apusul soarelui, cu abstinenţă totală, şi-au impus să nu mănânce, să nu bea absolut nimic şi să se înfrâneze de la orice pofte trupeşti. Este bine să ne amintim că luna Ramazanului (Postului) este timpul când răul este în defensivă totală, iar binele se afirmă cu toată forţa sa. În tot decursul acestei luni va adia un vânt al credinţei şi al purităţii sufleteşti. Islamul propovăduieşte numai binele şi prosperitatea omului; scopul lui fiind de a stabili un echilibru în viaţa fiecăruia. [...] Sunt în contradicţie flagrantă cu spiritul Islamului intoleranţa, cruzimea şi mărginirea în gânduri. Musulmanii nu au voie să defăimeze alte credinţe sau pe liderii altor credinţe. Musulmanilor li se porunceşte să nu dea naştere la neînţelegeri; ba dimpotrivă, în relaţiile cu cei care nu sunt musulmani, să fie corecţi şi drepţi cu ei [...]."

 

23 martie 1994, Dobrogea. Vizita lui Suleyman Demirel, preşedintele Republicii Turcia

În perioada 23-25 martie 1994 s-a desfăşurat în Dobrogea o vizită a preşedintele Republicii Turcia, domnul Suleyman Demirel, efectuată în fruntea unei numeroase delegaţii de oameni de afaceri. Din partea română, Domnia Sa a fost însoţit de Teodor Meleşcanu, ministrul afacerilor externe, Victor Opanschi, consilier prezidenţial, alte persoane oficiale. Începând cu ora 13, dl. Suleyman Demirel a participat la o slujbă religioasă de vineri, la Geamia turcească din localitate. După-amiază, programul a cuprins vizite la Administraţia Portului Constanţa şi la Consulatul turc din Constanţa.

 

21 octombrie 1994, Constanţa. Problemele interne ale Uniunii Democrate Turce din România, partea I - ecouri în presa locală

În presa locală din Constanţa, prin ziarul Cuget liber din data de 21 octombrie 1994, sunt publicate o serie de probleme interne ale Uniunii Democrate Turce din România, sub titlul: Dihonie... şi la turci. Astfel, într-o aşa zisă scrisoare deschisă trimisă pe adresa redacţiei, un grup de membri ai Uniunii Turce, compus din Bayram Şaban, Balgi Ruhan (membri fondatori) şi Feuzi Amet (din comitetul executiv), scriu că „suntem convinşi că renaşterea etniei noastre nu poate fi înfăptuită de actuala conducere a Uniunii, care după aproape cinci ani de la guvernare, a adus minoritatea noastră în starea de decădere în care ne aflăm şi care, cu toate promisiunile pe care le face, nu o poate opri. Credem că pentru a se menţine Uniunea nu trebuie să accepte jocurile politice, cu toate capriciile revoluţionarului Talip Revan". La o asemenea situaţie, petiţionarii văd ieşirea din criză prin aplicarea a două măsuri. Prima ar fi ca: „Uniunea Democrată Turcă să-şi strângă rândurile, să se organizeze şi începând cu Conferinţa pe care o dorim în luna noiembrie 1994, pe baza unui program de scoatere a Uniunii din criză, concret, pe înţelesul tuturor, care să satisfacă cele mai arzătoare cerinţe ale majorităţii turcilor - să declanşeze o campanie pentru promovarea valorilor democratice". Iar a doua măsură ar fi fost: „Uniunea Democrată Turcă trebuie să-şi întinerească cadrele de conducere, să selecteze cu mare grijă candidaţii, care vor trebui să dea dovadă de competenţă, să aibă pregătire superioară, pentru a aduce schimbarea în bine pe care minoritatea o aşteaptă".

 

30 octombrie 1994, Constanţa. Declaraţiile lui Ilsan Yücel - consulul general al Republicii Turcia

Cu ocazia zilei de 29 octombrie, ziua naţională a Republicii Turcia, la Constanţa, dl. Ilsan Yücel - consul general al Republicii Turcia la Constanţa, a acordat un interviu publicat în ziarul Cuget Liber. Ultima întrebare s-a referit la aprecierile sale privind politica românească faţă de minoritate turcă din România şi în special din Dobrogea. Privitor la aceste aspecte, dl. Ilsan Yücel a declarat că: „Relaţiile din acest domeniu sunt excelente! Ele reprezintă un pod pentru dezvoltarea colaborării reciproce. Noi suntem foarte mulţumiţi de felul cum trăiesc turcii şi tătarii în Dobrogea, în România. Având reprezentanţi în Parlament, vorbind în limba maternă, deschizând şcoli cu specific, desfăşurând activitate religioasă proprie, ei se bucură deci, de drepturile fundamentale ale unui om liber. Noi milităm ca ei să lucreze bine, cinstit pentru România".

 

4 noiembrie 1994, Constanţa. Problemele interne ale Uniunii Democrate Turce din România, partea a II-a - ecouri în presa locală

Faţă de articolul publicat în ziarul Cuget Liber din data de 21 octombrie 1994, cu titlul „O nouă cerere de divorţ politic. Dihonie şi la... turci", dl. Talip Revan, preşedinte al UDTR, a răspuns prompt, public: „Oare cine mă reclamă? Cele 33 de filiale ale Uniunii, reprezentanţii filialelor turce sau din ură personală, numai dl. Şaban Bayram? [...] Pentru cei care se interesează de activitatea mea, în cei patru ani, le pot spune că mi-am făcut datoria faţă de comunitate şi faţă de ţară. Este o minciună grosolană că am abuzat de funcţia onorifică din cadrul Uniunii, aceea de preşedinte. [...] Ba dimpotrivă, începând din anul 1990, de când deţin această funcţie, am finanţat toate acţiunile Uniunii, mi-am pus la dispoziţie propriile maşini, care au fost „demolate", banii provenind din părţile ce mi-au revenit în calitatea mea de asociat al firmelor „Senclar" din Constanţa şi „Ileten" din Republica Moldova [...]". După demontarea acuzaţiilor aduse, dl. Talip Revan porneşte la contraofensivă, scoţând în evidentă ilegalităţile comise de cel care îl contestă, dl. Şaban Bayram, cuprinse şi într-o notă adresată Poliţiei judeţului Constanţa", prin încasarea în mod abuziv a sumei de 7,5 milioane lei, fără a executa lucrările pentru care se angajase la Şcoala din Cobadin; nerestituirea sumei de 3.000 dolari, acordată de Fundaţia „Fetih" pentru extinderea activităţii firmei sale „Guler Gulşen"; preluarea în mod abuziv a lucrărilor de reparare a sediului UDTR, fără ca acestea să fie finalizate; sustragerea din sediu a caloriferelor şi înlocuirea lor cu sobe de teracotă etc.

 

12 decembrie 1994, Constanţa. Conferinţa Naţională a Uniunii Democrate Turce. Debarcarea preşedintelui Talip Revan - ecouri în presa locală

Anunţată iniţial la Medgidia, apoi la Constanţa, Conferinţa reprezentanţilor Uniunii Democrate Turce din România a avut totuşi loc la sediul Consiliului Judeţean Constanţa, întrunire la care au participat dl. Anghel Constantinescu prefectul judeţului, dl. Ilhan Yücel consulul general al Turciei la Constanţa, dl. Ivan Truţer - membru al Consiliului pentru Minorităţi Naţionale - care a avut darul de a mai linişti spiritele, mult prea încinse de la deschiderea lucrărilor. Conferinţa, prin organizatorii săi, îşi propusese un obiectiv bine definit (previzibil de mai multă vreme), privitor la debarcarea preşedintelui de până acum, dl. Talip Revan. Pentru aceasta, el a fost bombardat de la început cu tot felul de critici, de ordin organizatoric, de ordin moral, inclusiv de ordin financiar, fiind etichetat în fel şi chip (în special de cei mai apreciaţi colaboratori) când dictator şi când hoţ. La aceste critici, reacţiile sale nu au fost suficient de convingătoare deşi a prezentat o multitudine de acte care să-i dovedească nevinovăţia. Până la urnă a rămas singur, situaţie la care dl. Talip Revan s-a recunoscut învins şi deşi a fost propus să facă parte în continuare din Consiliul naţional, a refuzat categoric această ofertă. Dar în această conferinţă au fost abordate şi alte vechi probleme cum ar fi: deschiderea de noi şcoli cu limbă de predare turcă, repararea şi recuperarea unor edificii ale cultului musulman, pregătirea cu ajutorul Turciei, a unor noi cadre de specialişti în domeniul didactic şi confesional, editarea unui ziar al comunităţii, întărirea legăturilor (însă sancţionate de unii) cu tătarii turco-musulmani, asigurarea unei mai bune protecţii sociale a celor nevoiaşi din comunitate etc. În final, s-a trecut la alegerea noului Consiliu naţional, propus să fie format din 17 membri, plus reprezentanţii filialelor şi după mai multe tergiversări, s-a ajuns la cifra de 21 membri. Dintre aceste persoane, patru au candidat la funcţia de preşedinte al Uniunii. După două tururi de scrutin a fost ales dl. Osman Fetbi, inginer constructor la Centrala nuclearo-electrică de la Cernavodă, care destul de emoţionat, la întrebarea „ce îşi propune să realizeze", a răspuns doar atât: „să lăsăm faptele să vorbească". Tot după mai multe voturi, funcţia de prim-vicepreşedinte, a revenit d-lui Asan Murat, profesor de matematică, iar cea de secretar general (ocupată şi până acum), d-lui Şaban Bayram, un întreprinzător particular.