Művészeti szakoktatás avagy műkedvelő hagyományőrzés? Helyzetkép a romániai magyar iskolai néptáncoktatásról
Formare profesională artistică sau păstrarea tradiţiilor? Date privind predarea dansului popular în şcolile maghiare din România
Pe parcursul ultimului deceniu, în cadrul învăţământul maghiar din România, predarea dansului popular maghiar ca materie opţională, mai ales pentru clasele 1-4, este un fenomen din ce în ce mai frecvent. După părerea mea, nici Inspectoratele Şcolare Judeţene nu au date exacte cu privire la amploarea, în mod special, la cum şi în ce formă (de exemplu, în loc de ore de gimnastică sau ca materie separată, eventual în afara orelor), acest lucru are loc în domeniul educaţiei. Aceasta se datorează faptului că în multe cazuri, orele de „dansuri populare" nu apar oficial în orare şi nici nu sunt incluse în programa şcolară. Un alt fenomen în dezvoltare - care are legături strânse cu predarea dansurilor populare în şcoli - este că în Transilvania sunt înfiinţate şi activează din ce în ce mai multe ansambluri maghiare de dans popular, de copii şi tineret.
Desigur, pentru o minoritate naţională, a face cunoscute elevilor dansurile şi muzica populară ca parte integrantă a culturii etnice, cultivarea şi păstrarea tradiţiilor populare are o semnificaţie aparte, şi sunt de o importanţă majoră. Dar este, de asemenea, binecunoscut faptul că, în lumea de astăzi, educaţia artelor se bazează pe un sistem de învăţământ cu o formare profesională adecvată. Dar atâta timp cât în România nu sunt formaţi în limba maghiară pedagogi profesionişti de dansuri, şi nu există în învăţământul superior o asemenea linie, nu vom putea vorbi despre o pedagogie a dansului. Şi dacă nu avem în prezent pedagogi de dans (popular) instruiţi, atunci se ridică problema cine şi cum şi ce anume predă în şcolile noastre, sub pseudonimul „ore de dans popular", cine şi cum instruieşte aceste ansambluri de copii şi tineri amatori?
Prin urmare, studiul de faţă încearcă să evidenţieze situaţia actuală a predării dansului popular în şcolile maghiare din România şi să evalueze cerinţele evidente (sau ce se propagă în unele locuri) şi să descrie posibilităţile de-a practica această formă de educaţie. De fapt, studiul are ca scop descrierea unei materii care încă nu există oficial în sistemul de învăţământ românesc, şi al cărui „curriculum" este redactat (sau mai degreabă compilat) de către pedagogi neinstruiţi sau instructori autonumiţi. Studiul face toate aceste analize şi descrieri printr-o comparaţie critică la situaţia învăţământului de artă din Ungaria, unde dansul popular face parte integrantă, deja de mai mult de un deceniu, din Curriculum Naţional de Bază, şi este predat de către pedagogi cu pregătire profesională de specialitate. În fine, studiul încearcă să răspundă şi la o întrebare fundamentală: oare, de fapt, este posibilă predarea unor segmente ale culturii populare tradiţionale, şi dacă da, cu ce metode? Mai precis, întrebarea concretă: este posibilă predarea dansului popular instituţionalizat într-un mediu artificial.
Apariţia acestui studiu a fost sprijinită de către Fundaţia Eurotrans din Cluj-Napoca.