Construcţia identitară la comunităţile turcă şi tătară din Dobrogea
Cercetarea de faţă reprezintă un demers primar de identificare şi descifrare a dinamicilor identitare la două dintre cele mai vechi comunităţi etnice din România, cea turcă şi cea tătară. Ca o încadrare în context, studiul prezintă evoluţia istorică şi demografică a turcilor şi a tătarilor pe parcursul secolului XX. Din punct de vedere cronologic, accentul cade asupra perioadei comuniste, cu scopul de a identifica felul în care s-au reflectat schimbările politice, economice şi sociale ale epocii asupra structurii identitare etnice şi religioase, a turcilor şi tătarilor din Dobrogea, pentru a ne extinde treptat asupra evoluţiilor identitare de după 1990. Coroborând cercetarea arhivistică cu analiza de text (jurnalistic) şi cercetarea de teren (interviuri, observaţie participativă), studiul identifică tiparele memoriei perioadei comuniste, tipurile de relaţii şi atitudini create în raport cu regimul vremii, alături de evoluţia autoreprezentării şi heteroreprezentării turce/tătare generate de principalele repere identitare: etnie, religie, origini, limba maternă şi tradiţii, atât în cadrul societăţii socialiste, cât şi după căderea comunismului.