Home >> Editura ISPMN >> Studii de atelier >> Istoricul studiului limbii rromani şi al şcolarizării rromilor în România (1990–2012)
  Istoricul studiului limbii rromani şi al şcolarizării rromilor în România (1990–2012)

    Realizările din România în privinţa învăţământului pentru rromi sunt, desigur, de necontestat, cele legate de reconstrucţia identitară prin studiul limbii în sistem instituţional, de asemenea, sunt de întâietate mondială, măsurile de promovare şi de formare a unei intelectualităţi proactive rrome sunt, de bună seamă, de netăgăduit, numeroasele resurse umane formate şi prezente în sistemul educaţional sunt o realitate mai mult decât necesară, impresionantele instrumente de lucru pentru predarea limbii rromani de la grădiniţă şi până la nivel universitar sunt evidente, cei 10-13% elevi rromi care studiază în/limba maternă rromani şi cei peste 7-11% elevi rromi din numărul general de preşcolari şi elevi din sistemul preuniversitar care frecventează şcoala şi îşi asumă dezinvolt identitatea rromă impresionează în mod plăcut etc. etc., prin urmare, toate acestea vorbesc de la sine, atât sub raport cantitativ, dar şi calitativ. Cu toate aceste câştiguri inedite însă - raportat la numărul mare de rromi din România (posibil, două milioane şi jumătate, cu şi fără identitate rromă asumată în mod continuu) -, mai sunt încă multe lucruri de făcut, astfel încât să putem vorbi de mai mult de 2-3% liceeni cu identitate rromă asumată, de un procent de copii rromi de la nivelul claselor I-IV mai mare decât cel actual (13%) şi care care să nu scadă, ca în momentul de faţă, la clasele V-VIII (9-11%), să vorbim de prezenţa a mai mult de 10%, ca acum, a preşcolarilor rromi în raport cu ceilalţi 90% preşcolari din rândul celorlalte etnii, să putem dispune de mult mai multe grupe de grădiniţă şi clase primare la care să se studieze integral în propria limbă rromani, să înregistrăm cât mai puţine clase segregate şi să constatăm cât mai puţine atitudini discreţionare din partea administratorilor şcolari şi a autorităţilor locale, atunci când vorbim de cooptarea, valorizarea şi remunerarea resursei umane rrome în reţeaua şcolară (inspectori rromi, directori rromi, mediatori şcolari rromi, profesori de limba rromani, educatori şi învăţători rromi, consilieri şcolari rromi ş.a.) şi, nu în ultimul rând, probabil, atunci când vom învăţa să fim mai empatici şi mai buni trăitori şi promotori ai diversităţii (lingvistice/culturale/etnice/istorice/religioase/fizice/de gen).

    Download